Despre proiect

Cum a început

Ce urmează să scriu va suna exact ca un clișeu dar toți știm că dacă n-ar fi adevărate, nu ar mai fi clișee. Mount Lift s-a născut dintr-o pasiune pentru munte, bicicletă și ski! Nu ați fi ghicit...

Eu sunt Adrian și împreună cu Iulian și Cristi am fondat Mountlift la finalul lunii mai a anului 2020.

Robert și muntele

Am iubit mereu natura dar parcă niciodată atât de mult cât am ajuns să o fac după luna septembrie 2017, când, împreună cu niște prieteni abia întâlniți, am dat o fugă prin platoul Bucegi. 

Aici aș dori să-i menționez pe Robert (care a și pus bazele proiectului Hoinari pe Munți) și pe Cristi. Fără să-și dorească, poate, ei m-au învățat atât de multe lucruri încât nici nu aș știi de unde să încep. Voi fi mereu recunoscător că i-am întâlnit și o mare parte din acest proiect se datorează lor.

Revenind la povestea mea, în acea perioadă obișnuiam să fac fotografii și de multe ori priveam natura doar din această persectivă, a unei alte frumuseți trecute prin lentila mea. Nu o respectam, nu o apreciam și cred că nici nu o înțelegeam. Eram superficial. De fapt, și această drumeție a început din dorința mea de a face niște "poze" mai spectaculoase. 

Totuși, totul s-a schimbat odată ce am ajuns să văd stânca de mai jos. Țin și acum minte că atunci, pentru câteva minute, am uitat aparatul undeva prin iarbă și am stat doar să mă uit la ceața care acoperea Iadul Văii Albe.

Această stâncă din spatele Releului de la Coștila a schimbat în mine totul. Anxios din fire, a fost prima oară în mult timp în care nu am mai simțit.

Wappy m-a învățat ce-nseamnă cu adevărat două roți

Cu Cristian (noi îi spunem wappy) am făcut primele trasee de bicicletă mai serioase. El m-a convins să mă înscriu într-o sumedenie de concursuri de MTB. Tot el m-a convins să fac Transfăgărășanul după ce mersesem de trei ori cu bicicleta până la birou. Tot el m-a dus într-o rezervație de urși, tot cu bicicleta.

Înfluență negativă ați zice, nu?

Și ski-ul? Un al treilea Cristi

Încă de când eram un pui de om eram fascinat de schiori. Originar din Suceava, mergeam des la Vatra Dornei cu părinții și surorile mele să ne dăm cu sania. Mă uitam speriat la schiori și nu înțelegeam cum reușesc să nu cadă de pe cele două bucăți de material. Mi s-a părut un sport inaccesibil și poate asta și era.

Anii au trecut, eu nu am atins niciodată schiurile și a apărut Cristi în peisaj.

Ca și celălalt Cristi de la partea cu bicicletele, aceeași influență negativă. După nici o zi de schiat pe jos (efectiv pe jos), la bază, m-a luat cu el pe Postăvaru. Nici nu au trecut 4 ore și deja îmi spunea cum e mult mai bine pe traseele marcate cu roșu. Fricos din fire, nu înțeleg de ce mergeam, totuși. Oricum, am făcut-o. Mi-a plăcut, ba chiar mi-am luat schiuri după câteva zile. După 2 săptămâni de Poiana Brașov ne-am dus și la Bukovel, prin Ucraina. 

În concluzie...

Păi nu vă pot spune o concluzie pentru că asta ar însemna că există un final. Pe măsura ce proiectul nostru va prinde aripi, această povestire va fi actualizată și sper să ajungă să cuprindă zeci de pagini.

Vă invităm să descoperiți fiecare colț al site-ului nostru și să vă simțiți ca acasă. Și cine știe, poate ne vom vedea pe vreun traseu.